Aseară am făcut-o lată, rău de tot. Nu vă gândiţi la prostii, nu s-a lăsat cu mahmureală, s-a lăsat cu un deranj serios pe blog. Cum necum m-am procopsit pe la 9 seara cu o harababură inestetică. Mi-am zis eu să şed blândă şi să nu mă apuc de plugin-uri seara la 9 dar nici măcar eu nu mi-am dat ascultare.
Când am văzut ce nefăcută comisesem mi-am zis să scriu câteva rânduri, să mă scuz cumva pentru pocinog. Mulţii sau puţinii care treceau pe aici nu meritau un asemenea tratament vizual.
N-am strigat 
Am avut plăcerea să mi se sară în ajutor, Nenea Lars mi-a scris fumuşel pe messenger şi am primit un DM de unde nu mă aşteptam. De ce nu mă aşteptam? Pentru că sunt abonată la acel blog, este foarte tehnic, multe lucruri de acolo îmi sunt necunoscute, tot acolo am găsit şi răspunsuri la problemele mele. Acolo am citit şi un răspuns destul de tăios al autorului la o cerere mai ” zglobie ” venită din partea unui comentator.
Ei bine întrebarea din DM a primit informaţiile necesare şi după vreo 30 de minute, poate un pic mai mult, aveam un blog funcţional, curăţat de toate stângăciile care apar cu duiumul când eşti începător.
Când mi-a spus că gata, e totul OK, am răspuns cu politeţea şi deferenţa necesare, că pe lângă mulţumiri din cauza cărora e curbat tavanul, ar fi bine să-mi trimită nota de plată. Cunosc prea puţini oameni care ar face gestul acesta pentru o necunoscută. Mi-a zâmbit mucalit din spatele unui emoticon şi mi-a scris că şi-a uitat chitanţierul la firmă.
S-a înregistrat şi o contra-performanţă. Omul a trimis un al doilea DM la ora 21,39, care DM a ajuns în Inbox după 10 ore. Informat asupra întârzirii demnă mai degrabă de CFR, autorul a promis că data viitoare va folosi porumbei călători, sunt eco şi probabil mai rapizi.
V-am povestit toată tărăşenia ca să subliniez că poţi avea prieteni în online fără să fie neapărată nevoie să-i cunoşti personal.
UPDATE: Sper că nu l-am supărat, nu am pus link. Dar citind eu pe twitter nu unul ci două mesaje cu cerere de ajutor venind de la zoso, înţeleg că nu am greşit. Nu e nevoie de publicitate, notorietatea chiar există.
bine ca s-a rezolvat si bloguletul e ok acum
Aşa e Ionuţ, numai că gestul m-a impresionat şi mie mi-ar fi fost mult mai greu să repar şi în nici un caz nu ştiam să-l curăţ. Toate astea în partea invizibilă a blogului aceea de administrare, cea pe care o vede/foloseşte proprietarul blogului. Cea mai importantă.
Bravo, bine ca s-a reparat…sare lumea la astfel de probleme pentru ca fiecare a trecut la inceput prin ce ai trecut tu;)
Ar fi aşa dacă eu nu aş fi un personaj nesemnificativ. Şi e special pentru că m-a ajutat. Păţăşti…