Au fost anii frumoşi când fugeam acasă la părinţi. Părinţii spuneau că Paştele este când veniţi voi. Părinţii nu mai spun nimic de multă vreme, sunt plecaţi de pe lumea asta iar noi nu mai avem unde merge. Cei care-i mai aveţi sunteţi fericiţi numai că s-ar putea să n-o ştiţi. Matinalele şi blogul iau [...]
De când mă ştiu am avut vocaţia eşecului în viaţa de zi cu zi, aia reală, că eu am apucat cam puţin din 2.0 Am avut parte de-un şir nesfârşit de dezastre în copilărie, dar am avut norocul să aflu câte ceva despre ele abia când eram deja bunică. Nu vă doresc un asemenea experiment, [...]
Zilele astea, mai precis luni, a trebuit să merg pe plantaţie. O sarcină tristă pentru că plantaţia e închisă pentru cel puţin o lună, iar la birou mergem alternativ. Luni era a patra zi de ninsoare aruncată fără milă peste oraş, în weekend nu se prea circulase şi primăria nu se trezise. Zăpadă frământată de [...]
N-am putut prelua titlul “Liceu, cimitir al tinereţii mele” pentru bunul motiv că n-a fost aşa. Ca să limpezim apele, pentru cei care nu au citit la pagina despre, anii mei de liceu s-au desfăşurat glorios în perioada 1972-1974, ani despre care voi nu prea ştiţi mare lucru, cam eraţi în faza de proiect. Am [...]
Am fost o răsfăţată, nu mi-a lipsit niciodată nimic, nimic din ceea ce puteau părinţii, bunicii şi străbunicii să-mi ofere, am fost adorata unică a familiei. Sigur că n-au putut să-mi dea căldură în calorifere, nici electricitate, nici apă caldă şi nici benzină, că nu le crescuse o sondă în grădină. Aşa că nu m-a [...]
Azi e încă e zi de doliu în Timişoara. Ştiu că e obositor, aşa preiau eu greutatea poverii mesajului. Am străbătut oraşul cocoşat sub o ploaie deasă şi grea. Omul mărunt a trecut la câţiva metri de oraş. Datorită acestei zile, omul mărunt a ajuns om mare, datorită acestei zile eu pot să scriu aici. [...]
Trebuia să vină şi momentul ăsta şi aşa a durat peste aşteptările mele. Blogul lui Mile a dispărut, probabil că aşa trebuie să se întâmple, pentru mine abia acum a murit. Câtă vreme a existat blogul, chiar dacă nu mai scria nimeni pe el, mie mi se părea că Mile e cumva printre noi. Acuma [...]
Sunt multe situaţii în care vârsta mai înaintată este un avantaj, pare paradoxal dar aşa este. Am subiectul în minte de foarte multă vreme, au fost şi câteva încercări timide, dar efectul a fost invers. Ceva de genul “ia uite-o şi pe asta cu ce ne plictiseşte”. A scris Tiţa şi vechile probleme mi-au revenit [...]
În anii copilăriei s-a întâmplat destul de des să calc în străchini, călcam uneori aşa de temeinic încât spărgeam tot ce-mi ieşea în cale. Pe vremurile acelea ceva mai îndepărtate se mai practicau din când în când şi mici corecţii care constau în cazul meu în verificat lungimea lingurii de lemn, aia pentru amestecat în [...]
© 2012 Marieta. All Rights Reserved.
Powered by WordPress. Designed by 
